EXISTA O GENERATIE IN SOCIETATEA ROMANEASCA CARE GANDESTE ASA :
Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care
avem mii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am
terminat o facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam la
facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe
banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care
avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor - pe 2 luni, noi
astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii
in devenire si in general,…
suntem toti o generatie de ratati.
Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem
picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de
suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem
credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat
printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne
pasa de tot ce e “eco”, de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem
becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.
Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim
putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam
banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese
proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam
masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia
apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine
idioate, incomode, care nici nu ne stau bine - la fel ca toti cei din
jurul nostru.
Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex
ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum
incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca
vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom
sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.
Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru,
corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de
tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce
conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza
altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras
decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam
nimic decat in team building.
Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani?
Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge
intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale?
Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut
altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce
suntem noi?
Niste ratati?
CE CREDETI CA ESTE DE FACUT!!!
IA SA VA VAZA MAMA DE CUGETATORI CE SUNTETI, CE SOLUTII GASIM?
SAU FIECARE CU “GENERATIA” LUI….
In felul asta scutim statul sa mai plateasca niste pensii… ca oricum nu mai apucam acele vremuri.
mda , e trist dar adevarat. atat de ocupati in viata de zi cu zi, uitam de fapt sa traim…ne-am tehnologizat prea mult..nu iesim cu prietenii la o plimbare, la o terasa…mai comod e sa vorbim pe mess…dar nu vreau sa repet ce ai descris foarte bine in post..ce e de facut?? caut raspuns de mult…o cale de mijloc exista…undeva, ascunsa..Am gasit asta pe net, mi se pare potrivita pt post: “O zi obisnuita: Te trezesti… Nokia, Colgate, Nesscafe, Hochland, Orbit, Renault, Compaq, Epson, Nokia, Nokia. McDonalds, Coca-Cola, Orbit. Compaq, Epson, Nokia, Nokia. Renault. Tuborg. Tuborg-Tuborg-Tuborg-Tuborg. Nokia… Nokia. Durex-Durex. Colgate. … Te culci”
Iata un post care ma bucura enorm, ma bucura ca am descoperit o persoana care gandeste. Intr-o generatie despre care nu am o parere foarte buna exista si exceptii. Eu, care sunt dintr-o alta generatie am o cu totul alta parere despre cei de o varsta cu mine. Noi eram generatia in blugi si adidasi, noi eram cei care visam la libertate si am obtinut-o pana la urma. Nu stiam ca libertatea are un pret asa de mare, nu stiam ca trebuie sa moara dintre noi, nu stiam ca vor exista capuse care se vor urca pe spatele nostru pentru a ajunge la putere, nu stiam multe. Dar, daca ar fi sa o iau de la inceput, as face din nou acelasi lucru, as iesi in Piata, as lupta pentru dulcea libertate.
Acum, vad o noua generatie, in marea lor majoritate sunt niste pusti teribilisti (asa eram si noi) dar, care nu mai au respect fata de nimic, care nu citesc o carte, care sunt abrutizati de televizor si computer, care au un tupeu ce ajunge deseori in aria nesimtirii, care in general nu stiu nici o meserie, dar care au pretentii uriase inca de la angajare.
Totusi, exista si exceptii, cei care studiaza si invata enorm, cei care muncesc la o multinationala pana la 12 noaptea si care dupa cativa ani sunt niste zombi umblatori.
Solutia tuturor problemelor acestei generatii este aceeasi ca pentru orice alta generatie anterioara sau care va urma - echilibrul interior.
Fiecare dintre voi trebuie sa gaseasca singur solutiile la problemele sale. Banul nu e totul, chiar daca e ochiul dracului, trebuie sa-i spui cateodata NU. Copilul nu o sa-ti spuna niciodata ca esti un/o ratata. Copilul traieste in familie, asta trebuie sa-i oferi, nu un parinte absent.
Ar mai fi multe de spus, dar e tarziu si ma duc la copilul meu…
Iti doresc numai succese in viata (nu succesuri cum ar spune altcineva).
Atunci cand nu vrei sa devii unu` din cei descrisi mai sus gandeste`te ca vrei tu sa fii unul pentru care sa munceasca dobitocii corora chiar le place acel mod de viata. Care se cred atat de importanti doar pentru faptul ca muncesc intr`o multinationala si pot sa se futa la munca, si se imbata doar la team`buildinguri. Ce sa spun, conduc masini de mii de euro … pfff … sunt de la firma … au telefoane scumpe - si ce fac cu ele ? Pentru asta merita sa te zbati o viata ? Investite minima profit mare - fa`ti o brutarie … vei fi mai implinit !!!!!
nu-mi imaginam ca acest post o sa indemne atatea persoane sa comenteze.defapt nici nu stiam ca am cititori
asta nu poate decat sa ma bucure si sa continui cu astfel de posturi.ce-i drept mi-a luat ceva timp sa ajung sa-i dau publish, din motive lesne de inteles de cei care ma cunosc, dar promit ca voi avea multe alte posturi cel putin la fel de interesante
@dragos - eu mereu am zis ca voi fi una dintre norocoasele persoane ce vor prinde momentele acelea unice cand bate postasul la usa cu pensia
asta daca nu m-or duce copiii la sanatoriu 
@just me - chestia gasita de tine pe net mi se pare de-a dreptul dementiala
@razvanserbu - mersi frumos , si eu ma bucur ca ma citesc si alti oameni inafara de prieteni
Vedeti voi , ceea ce am relatat eu mai sus (daca se poate numi relatat) este o chestie cat se poate de adevarata , o categorie de oameni din care , recunosc , incerc sa ies.
Imi iese cat de cat , dar nu ma grabesc , vreau sa fie incet si sigur
Voi scrie aici , la momentul in care voi putea spune tare si raspicat ca am iesit din acest cerc vicios.pentru ca pana la urma , asta este , un cerc vicios!
Incerc sa pun mai mult pret pe sambetele si duminicile libere , sa redescopar frumusetea plimbarilor prin parc si socializarea non-messenger ! Incerc sa scap de toate lucrurile tehnologizate care pun stapanire pe noi din ce in ce mai mult.Eu zic ca imi iese , rezultatul nu va intarzia sa apara.Ce rezultate astept?
Pai in primul rand sa scap de cearcane (asta este in curs de finalizare) , sa incetez in a slabi nejustificat si sa ma uit mai bine langa mine , la persoana de langa mine pe care o iubesc enorm si pe care de multe ori nu o vedeam. Ar mai fi multe de spus dar presupun ca ati inteles ideea
aseara, racita fiind, deci intr-o dispozitie destul de aiurea, m-am trantit in pat cu un pix si cateva foi, pe care am asternut, in stil old-school, cateva idei referitoare tocmai la acest subiect… mi-am varsat naduful scrijelind verzi si uscate pe paginile alea, urmeaza acum sa le “urc” pe blog de-ndata ce am timp. o sa te invit la lectura, e tocmai un raspuns la intrebarea ta, cum ziceam…
pana atunci insa, o singura propunere, ca sa starpiti raul de la radacina: mutati-va din capitala!!!!!
never :))
astept sa-ti urci ideile pe blog
just let me know